Tulburările de dispoziție după 40 de ani – un posibil indiciu timpuriu al demenței?
Un nou studiu evidențiază o legătură între tulburările de dispoziție apărute în viața târzie și riscul dezvoltării demenței. Tulburările de dispoziție în viața târzie (LLMD) sunt probleme de sănătate mintală care apar pentru prima dată sau recidivează la o vârstă mai înaintată.
Cercetările anterioare sugerează că persoanele cu LLMD pot avea un risc mai mare de a dezvolta demență. Un nou studiu a arătat că persoanele cu LLMD au cantități mai mari de proteine beta-amiloid și tau în creier decât cei fără probleme de sănătate mintală apărute în etate. De asemenea, s-a constatat că aceste niveluri anormale de proteine cerebrale pot fi detectate cu ani înainte ca simptomele tradiționale ale demenței să apară pentru prima dată.
„Adesea întâlnim cazuri în practica clinică în care pacienții care dezvoltă tulburări de dispoziție mai târziu în viață — după vârsta de 40 de ani — progresează eventual către demență,” a declarat Keisuke Takahata, MD, PhD, cercetător principal la Institutul Național pentru Știința și Tehnologia Quantum din Japonia. „Aceasta a dus la impresia clinică comună că astfel de tulburări de dispoziție pot, în unele cazuri, să reprezinte simptome timpurii ale neurodegenerării.”
Studiul a inclus 99 de participanți adulți — 52 dintre aceștia având un LLMD după vârsta de 40 de ani, iar 47 fiind controale sănătoase asortate pe vârstă. De asemenea, cercetătorii au analizat mostre de țesut cerebral din 208 cazuri de autopsie ale diverselor boli neurodegenerative. La finalul studiului, s-a constatat că aproximativ 50% dintre participanții cu LLMD aveau acumulare de tau și 29% aveau depozite de amiloid, în comparație cu 15% și 2% în grupul de control.
„Acest lucru sugerează că tulburările de dispoziție pot apărea cu mulți ani — în medie peste șapte — înainte ca simptomele tipice ale demenței să fie recunoscute. Cu alte cuvinte, simptomele psihiatrice, cum ar fi depresia sau mania, pot fi primele indicatoare clinice ale unui proces neurodegenerativ în desfășurare. Recunoașterea acestei posibilități ar putea ajuta la schimbarea mentalității clinice pentru a considera demența în diagnosticul diferențial al tulburărilor de dispoziție cu debut nou la adulții în vârstă,” a adăugat Takahata.
Takahata și echipa sa au descoperit că aceste cantități anormale de proteine pot fi detectate cu ani înainte ca simptomele cognitive tradiționale să apară, cu simptomele de dispoziție precedând simptomele cognitive sau motorii cu o medie de 7.3 ani în cazurile de autopsie.
Richard A. Bermudes, MD, psihiatru certificat, a comentat că descoperirile validează ceea ce s-a observat clinic și reframează fundamental tratamentul depresiei tardive. „Acest lucru nu mai este doar despre tratarea simptomelor de dispoziție — intervenim potențial în cele mai timpurii etape ale neurodegenerării,” a explicat Bermudes. „Importanța detectării și diagnosticului precoce transformă totul în bolile neurodegenerative, iar acest studiu poziționează simptomele de dispoziție ca fiind potențial cele mai bune biomarkeri timpurii.”
„Dacă depresia sau mania după vârsta de 40 de ani semnalează o patologie subiacente cu peste șapte ani înainte de simptomele cognitive, avem o fereastră terapeutică fără precedent,” a adăugat Bermudes.
Gary Small, MD, președinte al departamentului de psihiatrie la Hackensack University Medical Center din New Jersey, a menționat că simptomele tulburărilor de dispoziție și ale celor neurodegenerative se suprapun, în special pentru adulții în vârstă. „Depresia netratată crește riscul de demență, iar pacienții cu boala Alzheimer și alte forme de demență arată o rată ridicată de depresie.”
„Aceste noi descoperiri sunt consistente cu cercetările anterioare care arată o legătură între acumularea de amiloid și tau în creier și tulburările de dispoziție,” a adăugat Small. „Numeroase studii indică faptul că detectarea și intervenția timpurie reprezintă o strategie importantă pentru bolile neurodegenerative.”
„Studiile viitoare care utilizează PET cu amiloid și tau, precum și alți biomarkeri neurodegenerativi, în tulburările de dispoziție și cognitive vor elucida strategii de detectare și prevenție timpurie,” a concluzionat el.
