Beneficiile suplimentelor de potasiu în reducerea riscului de insuficiență cardiacă
Menținerea unor niveluri ridicate de potasiu în sânge, de exemplu, prin administrarea de suplimente, poate ajuta la reducerea riscului de insuficiență cardiacă. Un nou studiu a investigat nivelurile serice de potasiu normal-ridicate pentru persoanele cu risc ridicat de aritmii ventriculare și a livrat rezultate promițătoare. Comparativ cu un grup de control, persoanele cu aceste niveluri ridicate de potasiu au avut rezultate mai bune pe parcursul celor aproximativ 3 ani ai studiului.
Studiul, realizat în Danemarca, s-a numit POTCAST, acronim pentru „Niveluri țintă de potasiu pentru a reduce sarcina de aritmii la pacienți cu risc cardiovascular ridicat”. Studiul a monitorizat, timp de 3,3 ani, sănătatea cardiovasculară a participanților care au menținut niveluri de potasiu normal-ridicate, comparativ cu un grup de control a cărui niveluri de potasiu nu erau tratate. Aceasta a fost realizată prin măsurarea incidenței unor evenimente cardiovasculare specifice: tahicardie ventriculară susținută, necesitatea terapiei ICD salvatoare de viață, spitalizare neplanificată mai mare de 24 de ore pentru aritmie sau insuficiență cardiacă, sau deces din orice cauză.
Până la sfârșitul studiului, doar 22,7% dintre participanții cu niveluri de potasiu normal-ridicate au experimentat unul dintre aceste evenimente, comparativ cu 29,2% dintre indivizii din grupul netratat. În mod specific, doar 15,3% dintre persoanele cu potasiu normal-ridicat au suferit un eveniment de tahicardie ventriculară sau au necesitat terapie ICD, comparativ cu 20,3% dintre participanții cu potasiu normal, în timp ce pentru grupul netratat, 10,7% au necesitat spitalizare pentru aritmie, comparativ cu 6,7% dintre cei din grupul cu potasiu normal-ridicat.
Nu au existat diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește incidența spitalizării pentru hiperpotasemie (niveluri prea ridicate de potasiu) sau hipopotasemie (niveluri prea scăzute de potasiu). Nivelul țintă de potasiu pentru grupul normal-ridicat din studiu a fost de 4,5-5,0 mmol/L (milimoli pe litru). Nivelul mediu de potasiu al participanților la începutul studiului era de 4,01 mmol/L. Studiul a avut scopul de a identifica un nivel crescut de potasiu care să fie suficient de ridicat pentru a ajuta funcția cardiacă fără a fi atât de ridicat încât să cauzeze daune.
Participanții din grupul normal-ridicat au primit antagonisti ai receptorilor mineralocorticoizi și/sau suplimente de potasiu, precum și îndrumări dietetice pentru a-și crește nivelul seric de potasiu la nivelul țintă pe parcursul a 85 de zile. De asemenea, aceștia au redus sau au suspendat complet orice utilizare curentă de diuretice care eliminau potasiul.
„Nivelurile normale de potasiu seric sunt critice pentru menținerea stabilității electrice a inimii”, a declarat un expert în domeniu. „De fapt, atât nivelurile scăzute, cât și cele ridicate de potasiu pot cauza ritmuri cardiace instabile.” Aceasta a fost confirmată și de un cardiolog care a explicat că „potențialele de acțiune cardiacă depind de gradientele de potasiu între interiorul și exteriorul celulelor musculare ale inimii. Acest lucru controlează repolarizarea.”
Faptul că participanții din studiu aveau toți defibrilatoare cardiace a făcut ca aceștia să fie deosebit de sensibili la efectele electrice ale nivelurilor de potasiu, având în vedere că sistemul electric al inimii lor era deja mai vulnerabil decât cel al persoanelor fără o istorie similară.
Designerii acestui studiu au avut clar speranța de a identifica un „punct dulce” pentru nivelurile de potasiu, așa cum a sugerat un panelist în timpul prezentării rezultatelor studiului. „Nivelurile scăzute pot crea, de asemenea, un risc de aritmii, la fel cum pot face și nivelurile ridicate.” A adăugat că „nivelurile sub 2,5 mmol/L prezintă un risc sever, în timp ce nivelurile între 2,5-2,9 mmol/L prezintă un risc moderat.”
Nivelurile prea ridicate de potasiu prezintă poate cel mai profund pericol, având în vedere că „cel mai grav risc este exact ceea ce se încearcă să fie evitat prin creșterea intervalului de potasiu, și anume aritmiile, inclusiv fibrilația ventriculară și asistolia.”
În concluzie, persoanele cu boli cardiovasculare care ar putea fi interesate în investigarea posibilității de a-și crește nivelurile de potasiu ar trebui să se consulte mai întâi cu cardiologul lor. Nu trebuie să își crească singuri nivelurile de potasiu fără o îndrumare medicală corespunzătoare, având în vedere riscurile potențiale implicate.
