Insomnia cronică crește riscul de demență cu 40%
Insomnia este o tulburare a somnului în care o persoană are dificultăți în a adormi și a rămâne adormită. Studiile anterioare au legat insomnia de un risc crescut pentru diverse probleme de sănătate, inclusiv declin cognitiv, demență și boala Alzheimer. Un nou studiu a constatat că persoanele cu insomnia cronică pot avea un risc mai mare de a dezvolta demență sau deteriorare cognitivă ușoară (MCI) comparativ cu cei care nu suferă de insomnia cronică, fiind asociat cu o îmbătrânire mai rapidă a creierului.
Studiul, publicat în revista Neurology, a recrutat 2.750 de adulți cu o vârstă medie de 70 de ani, care erau sănătoși din punct de vedere cognitiv la începutul studiului, dintre care 16% aveau insomnia cronică. Participanții au fost urmăriți timp de o medie de 5,6 ani, iar în acest timp au fost întrebați despre obiceiurile lor de somn, au efectuat teste de gândire și memorie și au avut scanări cerebrale pentru a căuta hiperintensități ale materiei albe și plăci beta-amiloide, considerate un semn distinctiv al bolii Alzheimer.
La finalul studiului, cercetătorii au descoperit că participanții cu insomnia cronică aveau cu 40% mai multe șanse de a dezvolta demență sau MCI decât participanții cu insomnia non-cronică, ceea ce este echivalent cu o îmbătrânire suplimentară de 3,5 ani. Impactul insomniei asupra riscului de MCI/demență a fost mai mare decât cel al două condiții cardiometabolice, cum ar fi hipertensiunea și diabetul, sau decât faptul de a fi cu 3,5 ani mai în vârstă decât vârsta reală, care sunt factori de risc cunoscuți.
De asemenea, cercetătorii au constatat că participanții care au dormit mai puțin decât de obicei erau mai predispuși să aibă o cantitate crescută de hiperintensități ale materiei albe și plăci amiloide în creier. Aceasta ajută la înțelegerea modului în care insomnia poate fi legată de declinul cognitiv. Insomnia cu somn redus a fost asociată nu doar cu biomarkeri ai bolii Alzheimer, cum ar fi amiloidul, ci și cu o sănătate cerebrovasculară mai slabă, prezentând dovezi mai mari de boli ale vaselor mici, așa cum este arătat de hiperintensitățile materiei albe.
Insomnia rămâne în mare parte nerecunoscută, raportată insuficient și tratată inadecvat în comunitate. Pacienții vârstnici adesea consideră că este normal să aibă un somn slab. Deși există într-adevăr modificări legate de vârstă care afectează calitatea somnului, insomnia cronică depășește mult acest aspect și nu poate fi echivalată cu modificările legate de vârstă.
Este necesar ca medicii să includă evaluarea somnului ca parte a oricărei evaluări de rutină a pacienților de orice vârstă, dar în special a celor vârstnici, deoarece aceștia tind să subraporteze problemele legate de somn. Având în vedere prevalența insomniei la persoanele în vârstă, aceasta este o problemă care nu poate fi limitată la gestionarea în clinicile de somn.
Tratamentul de bază pentru insomnia cronică este terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnia (CBT-I). Se speră ca aceasta să fie implementată în setările de îngrijire primară din întreaga țară. Accesibilitatea opțiunilor de tratament online prin aplicații sau cursuri a facilitat accesul, dar mai rămâne mult de făcut.
Studiul a demonstrat că insomnia pe termen lung este mai mult decât o simplă „oboseală” – poate influența modificările în atenție, memorie și viteza de procesare în timp. Insomnia este comună, subdiagnosticată și foarte tratabilă. Dacă insomnia persistentă este un marker sau chiar un contributor modest la vulnerabilitatea cerebrală, atunci identificarea și tratarea acesteia devin parte din prevenția sănătății cerebrale, nu doar dintr-o simplă ameliorare a simptomelor.
În etapele următoare ale acestei cercetări, este de dorit desfășurarea de studii interventional, măsurarea obiectivă a somnului și includerea unor cohorturi mai largi, mai lungi și mai diverse. Este, de asemenea, esențial să se testeze dacă tratamentul insomniei – prin terapie comportamentală sau medicamente – modifică efectiv rezultatele cognitive și biomarkerii cerebrali.
