Legătura dintre diabet, hipertensiune și fumat cu un risc crescut de demență
Un nou studiu a identificat o legătură între factorii de risc vascular din mijlocul vieții și un risc crescut de demență, concentrându-se pe hipertensiune, diabet și fumat. Cercetătorii au analizat datele medicale a aproximativ 7.700 de participanți din studiul Atherosclerosis Risk in Communities (ARIC), care a avut loc între 1987 și 2020, cu un follow-up de 33 de ani. Factorii de risc au fost evaluați la vârstele de 45-54, 55-64 și 65-74 de ani.
Cercetătorii au descoperit că între 22-44% din cazurile de demență raportate de participanți până la vârsta de 80 de ani erau atribuite factorilor de risc vascular din mijlocul și sfârșitul vieții. Această proporție sugerează o mare lacună în prevenție, iar intervențiile pentru factorii vasculari începând din mijlocul vieții ar putea întârzia sau preveni o parte semnificativă din riscul de demență.
Studiul a relevat că factorii de risc vascular erau mai frecvenți în rândul participanților care s-au identificat ca fiind femei sau Black, precum și la persoanele care nu purtau gena apolipoproteinei ε4 (APOE ε4), asociată cu un risc crescut de boala Alzheimer. Această constatare sugerează că contribuția vasculară la demență este mai mare în rândul celor cu un risc genetic mai scăzut pentru boala Alzheimer.
De asemenea, s-a constatat că riscul atribuit factorilor vasculari era cel mai mare în rândul participanților care s-au identificat ca femei sau Black, ceea ce este probabil datorat unei poveri mai mari a factorilor de risc vascular în aceste populații. Este necesară o cercetare mai inclusivă și reprezentativă pentru a înțelege potențialul de prevenire prin reducerea factorilor de risc vascular în diferite populații.
Studiul subliniază importanța sănătății vasculare ca fiind esențială pentru sănătatea creierului. Aproape jumătate din cazurile de demență până la vârsta de 80 de ani ar putea fi legate de factorii de risc vascular modificabili, precum hipertensiunea, diabetul și fumatul. De asemenea, sănătatea vasculară în etapele tardive ale vieții pare a fi asociată mai puternic cu riscul de demență decât sănătatea vasculară din mijlocul vieții, contrazicând ideea că este „prea târziu” pentru a face o diferență după mijlocul vieții.
În concluzie, promovarea unei sănătăți vasculare optime începând din mijlocul vieții este vitală pentru reducerea riscului de demență la nivel populațional. Aceasta sugerează că ceea ce este benefic pentru inimă este benefic și pentru creier, iar prevenția timpurie poate aduce beneficii semnificative pe termen lung.
