Legătura între medicamentele GLP-1 și afecțiuni oculare
Noi studii sugerează că medicamentele GLP-1, precum semaglutid și tirzepatid, sunt asociate cu un risc dublu de dezvoltare a unor afecțiuni oculare potențial devastatoare, care pot duce la orbire. Cele mai utilizate tipuri de agonisti ai receptorilor GLP-1 sunt semaglutid, vândut sub numele de Ozempic pentru diabetul de tip 2 și Wegovy pentru pierderea în greutate, și tirzepatid, vândut sub numele de Mounjaro pentru diabetul de tip 2 și Zepbound pentru pierderea în greutate.
Un nou studiu a constatat că adulții în vârstă cu diabet care iau orice tip de medicament GLP-1 pot fi expuși unui risc crescut de a dezvolta degenerescență maculară neovasculară legată de vârstă (nAMD). Studiul a analizat dosarele medicale din perioada 2020-2023 ale mai mult de 139,000 de rezidenți din Ontario, cu o vârstă medie de 66 de ani și diagnostic de diabet. Participanții care au utilizat medicamente GLP-1 au făcut-o timp de mai mult de șase luni. Semaglutid a reprezentat majoritatea utilizării în cohorta studiată, cu 97.5% din toate prescripțiile GLP-1.
Analiza a arătat că participanții cu diabet care au folosit medicamente GLP-1 au avut un risc de două ori mai mare de a dezvolta nAMD, o afecțiune în care vasele de sânge deformate cresc sub retină, provocând scurgeri de fluide în macula ochiului. Incidența nAMD a fost de aproximativ 1 din 1,000 în rândul celor care nu au folosit niciodată agonisti ai receptorilor GLP-1, comparativ cu aproximativ 2 din 1,000 în rândul celor expuși la aceste medicamente timp de cel puțin șase luni. Deși riscul absolut rămâne scăzut, aceasta reprezintă o dublare relativă a riscului.
Studiul subliniază importanța conștientizării clinice, menționând că medicamentele GLP-1 au beneficii bine stabilite pentru sănătatea cardiovasculară, renală și metabolică. Totuși, pacienții care ar putea fi expuși unui risc mai mare de nAMD, cum ar fi persoanele în vârstă, ar trebui să fie conștienți de posibilitatea apariției unor simptome vizuale noi. Dacă apar modificări noi ale vederii în timpul tratamentului cu aceste medicamente, pacienții ar trebui să își informeze rapid medicul și să fie trimisi la un oftalmolog pentru o evaluare suplimentară.
De asemenea, cercetătorii au observat că cel mai mare risc de nAMD a fost asociat cu participanții care au utilizat medicamente GLP-1 pentru cea mai lungă perioadă de timp, sugerând o relație clară între dozare și risc. Această concluzie sugerează că riscul ar putea acumula în timp, ceea ce este relevant având în vedere că mulți pacienți folosesc aceste medicamente pe termen lung, fie pentru controlul glicemiei, fie pentru pierderea în greutate.
Cu toate acestea, un expert a subliniat că studiul are limitări semnificative. Acesta poate arăta doar o asociere și nu poate dovedi că medicamentul cauzează această afecțiune oculară, deoarece factori de risc critici, cum ar fi fumatul, obezitatea (IMC) și expunerea la soare, nu au fost luați în considerare în date. De asemenea, rezultatele pot fi influențate de un bias de supraveghere, iar evenimentele observate au fost foarte rare, reprezentând mai puțin de 0.2% din cazuri.
Studiul sugerează necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a evalua siguranța oculară pe termen lung a agonistilor receptorilor GLP-1 în rândul pacienților cu diabet, având în vedere popularitatea în creștere a acestor medicamente.
