Permite-ți să te rătăcești cu gândul pentru a-ți îmbogăți cunoștințele
Rătăcirea gândului în timpul activităților mecanice ar putea, de fapt, să ajute la îmbunătățirea capacității noastre de învățare, sugerează un studiu recent. Deși visarea cu ochii deschiși este adesea considerată o activitate care consumă timp, cercetătorii au descoperit că lăsându-ne mintea să rătăcească poate aduce beneficii neașteptate.
Un studiu realizat de Universitatea Eötvös Loránd din Ungaria a constatat că permiterea minții să rătăcească în timpul unei sarcini simple poate îmbunătăți învățarea. Participanții care s-au lăsat să viseze în timpul unei sarcini simple au reușit să o finalizeze la fel de eficient ca cei care au rămas concentrați pe activitate.
Péter Simor, doctor în științe, a menționat că „rătăcirea minții reprezintă o enigmă nerezolvată pentru neuroștiința cognitivă: este asociată cu performanțe slabe în diverse domenii cognitive, totuși oamenii petrec 30-50% din timpul lor de veghe visând cu ochii deschiși”. Autorii studiului au vrut să conteste presupunerile că visarea negativ afectează performanța.
Ideea de a studia influența potențial benefică a rătăcirii gândului asupra procesării informațiilor a apărut în timpul pandemiei COVID, când cercetătorii au avut timp să își permită să viseze. Inspirându-se din studiile despre somnul localizat, au crezut că visarea ar putea oferi creierului un „boost”.
Simor și colegii săi au ipotezat că rătăcirea gândului ar putea nu numai să aibă efecte negative, ci și să faciliteze procesarea informațiilor, mai ales în sarcinile care nu necesită atenție conștientă. Studiul a implicat 27 de participanți tineri, cu o distribuție aproape egală între bărbați și femei, care au realizat o sarcină de învățare probabilistică.
Cercetătorii au înregistrat activitatea cerebrală a participanților folosind electroencefalografia de înaltă densitate. Rezultatele au arătat că participanții care și-au permis mintea să rătăcească au avut o activitate cerebrală indicativă pentru o stare „similară somnului”, asociată cu o „îmbunătățire a învățării probabilistice”, în special în etapele incipiente ale sarcinii.
Atât visătorii, cât și participanții concentrați au reușit să finalizeze sarcina la fel de eficient. Caroline Fenkel, expert în sănătatea mintală a adolescenților, a comentat că „descoperirile adaugă la un corp tot mai mare de cercetări care contestă ideea că ‘concentrarea este egală cu învățarea'”. Aceasta sugerează că creierul poate învăța în fundal, chiar și atunci când părem că suntem disociați.
Mecanismele prin care rătăcirea gândului ar putea ajuta la îmbunătățirea capacității de învățare rămân neclare, iar Simor și Németh au fost precauți în a oferi o ipoteză completă fără dovezi solide. Ei au subliniat că perioadele de rătăcire a gândului nu sunt asociate doar cu învățarea negativă, ci și cu învățarea probabilistică nonconștientă.
Cu toate acestea, cercetătorii au avertizat că visarea nu este întotdeauna benefică și că trebuie să fim atenți la momentul în care ne lăsăm mintea să rătăcească, mai ales în situațiile care necesită o concentrare dedicată. Viitorul cercetărilor pe această temă este promițător, incluzând studii asupra pacienților cu narcolepsie și studii de intervenție pentru a îmbunătăți activitatea cerebrală de tip somn.
În concluzie, visătorii pot fi liniștiți știind că nu fiecare distragere este o veste proastă pentru creier.
