Riscurile pe termen lung neașteptate ale diareei călătorului
Diareea poate face mult mai mult decât să-ți strice vacanța. Uneori, aceasta declanșează sindromul intestinului iritabil (IBS), o afecțiune cronică care poate persista luni sau chiar ani după întoarcerea acasă. Un studiu a arătat că aproape 1 din 8 persoane care suferă de diareea călătorului continuă să aibă simptome timp de cel puțin șase luni. Dintre aceștia, aproape 80% au simptome timp de cel puțin un an.
Ce este sindromul intestinului iritabil post-infecțios?
Diareea călătorului, cauzată de infecții bacteriene, virale sau parazitare, se încadrează, în esență, în categoria intoxicării alimentare. Aceasta apare atunci când se contractează patogeni precum campylobacteria și E. coli din alimente sau apă insuficient igienizate în timpul călătoriilor. Sindromul intestinului iritabil post-infecțios (PI-IBS) este atunci când simptomele persistă după ce infecția s-a vindecat. Se crede că multe cazuri de IBS din această țară au început cu o infecție enterică.
Există diferite teorii cu privire la modul în care diareea călătorului declanșează IBS. Una dintre teorii sugerează că aceasta provoacă un răspuns autoimun din cauza confuziei între o proteină. Bacteriile cele mai frecvent legate de diareea călătorului – shigella, campylobacter, salmonella și E. coli – eliberează o toxină care seamănă cu o proteină din intestine, numită vinculin, esențială pentru funcția intestinală sănătoasă. Se crede că sistemul imunitar confundă cele două molecule, producând anticorpi atât pentru toxină, cât și pentru vinculin, ceea ce poate duce la o funcție intestinală deficitară și la o proliferare a anumitor bacterii, contribuind astfel la IBS.
Diareea călătorului poate fi, de asemenea, cauzată de paraziți, precum giardia, care are cea mai mare rată de declanșare a PI-IBS. Însă giardia nu eliberează toxina, ceea ce sugerează că altceva este probabil implicat. Este probabil ca un microbiom intestinal perturbat să joace un rol important. Diareea călătorului schimbă compoziția bacteriilor bune și rele din intestin, ceea ce poate duce la inflamație cronică și modificări în modul în care intestinele se golesc.
Factori de risc pentru sindromul intestinului iritabil post-infecțios
Nu se știe de ce unii oameni dezvoltă PI-IBS, deși anumite condiții pot crește riscul. Este mai frecvent în rândul femeilor și tinerilor, iar unii pot fi mai predispuși din motive genetice. Riscul tinde să fie mai mare dacă ai avut un caz sever de intoxicație alimentară. De asemenea, dacă ai deja PI-IBS, ai o șansă mai mare de a-l dezvolta din nou sau de a avea simptome mai severe.
Ce poți face pentru a reduce riscul?
Cea mai importantă măsură este să te protejezi de diareea călătorului. Dacă vizitezi regiuni cu risc ridicat, cum ar fi țările în dezvoltare din America Centrală și de Sud, Mexic, Africa, Orientul Mijlociu și Asia, ia următoarele precauții:
- Evită alimentele crude, inclusiv produsele lactate nepasteurizate, carnea, peștele, fructele de mare, ouăle și legumele crude sau insuficient gătite.
- Evită salatele, legumele crude și fructele crude și necurățate.
- Evită alimentele și băuturile de la vânzătorii stradali.
- Evită apa de la robinet și gheața, cu excepția cazului în care este cunoscută ca fiind sigură; folosește apă îmbuteliată.
Administrarea de subsalicilat de bismut (Pepto-Bismol) preventiv a demonstrat că reduce riscul de a face diareea călătorului. Doza recomandată este de două tablete de patru ori pe zi. Pentru persoanele cu risc mai mare, cum ar fi cele cu PI-IBS sau boli inflamatorii intestinale, medicii pot prescrie un antibiotic numit rifaximin preventiv înainte de călătorii în regiuni cu risc ridicat. Rifaximin este absorbit slab, astfel că nu afectează negativ microbiomul intestinal.
În cele din urmă, dacă contractezi o intoxicație alimentară, evită să iei antibiotice pentru diareea călătorului ușoară, deoarece acestea pot agrava simptomele prin perturbarea și mai mare a microbiomului. Cazurile mai severe cauzate de anumite bacterii pot necesita antibiotice, dar este recomandat să le folosești doar dacă medicul consideră că este necesar.
