Testul pentru rezistența la insulină ar putea prezice rapiditatea declinului cognitiv în stadiile incipiente ale Alzheimerului
Un studiu recent a identificat un test simplu de sânge pentru măsurarea rezistenței la insulină, care ar putea ajuta doctorii să determine care pacienți cu boala Alzheimer în stadiu incipient sunt cei mai susceptibili la un declin cognitiv rapid. Testul a arătat că o rezistență mai mare la insulină este asociată cu o deteriorare cognitivă mai rapidă.
Persoanele aflate în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer încep să experimenteze unele deficiențe cognitive ușoare, care pot afecta memoria și capacitatea de a finaliza sarcini sau de a comunica. Studiile anterioare au demonstrat că detectarea bolii Alzheimer în stadiile sale timpurii permite ca medicamentele și schimbările de stil de viață disponibile în prezent să fie mai eficiente în încetinirea progresiei bolii.
„Boala Alzheimer începe silențios, adesea cu decenii înainte ca simptomele să apară, și astfel detectarea riscului devreme este esențială pentru a încetini sau modifica cursul bolii”, a declarat Bianca Gumina, medic rezident în neurologie. „Instrumentele actuale pot diagnostica boala, dar nu prezic întotdeauna cât de repede va progresa. Identificarea persoanelor cu risc mai mare de declin rapid ar putea permite intervenții țintite la un moment critic când boala ar putea fi încă receptivă la tratament sau schimbări în stilul de viață.”
Gumina face parte din echipa de cercetare care a prezentat recent studiul la Congresul Academiei Europene de Neurologie (EAN) din 2025. Cercetătorii au analizat dosarele medicale ale 315 adulți cu o vârstă medie de aproximativ 70 de ani, care nu aveau diabet. Dintre aceștia, 200 de participanți au primit confirmarea biologică a bolii Alzheimer. Toți participanții au fost supuși evaluării rezistenței la insulină utilizând un test numit indicele trigliceride-glucoză (TyG), cu o urmărire clinică la trei ani după.
La finalul studiului, cercetătorii au constatat că participanții grupați în funcție de rezultatele TyG au arătat o deteriorare cognitivă mai rapidă în cazul celor cu un indice TyG mai mare în comparație cu cei cu rezultate mai mici. Cei cu niveluri mari de TyG aveau un risc de patru ori mai mare de declin cognitiv rapid comparativ cu cei cu niveluri mai scăzute.
“Această descoperire este semnificativă deoarece subliniază o fereastră vulnerabilă (deficiența cognitivă ușoară, faza timpurie a bolii) când boala poate fi sensibilă la stresul metabolic. Rezistența la insulină ar putea influența activ progresia bolii Alzheimer, iar identificarea acestui risc devreme ar putea deschide noi căi pentru intervenție”, a adăugat Gumina.
Indicele TyG este un instrument cu costuri reduse, ușor disponibil, care ar putea fi integrat în practica clinică de rutină pentru a semnala pacienții cu risc mai mare de declin rapid. Identificarea acestor indivizi devreme ar putea permite medicilor să le ofere o monitorizare mai atentă, intervenții legate de stilul de viață sau chiar înscrierea în studii clinice.
Următorii pași în această cercetare implică explorarea corelației dintre indicele TyG și biomarkerii neuroimagistici ai degenerării cerebrale. Obiectivul este integrarea profilului metabolic cu datele genetice și de imagistică pentru a rafina modelele de risc și a ghida intervențiile personalizate timpurii.
Rehan Aziz, medic psihiatru geriatric, a comentat că studiul este foarte interesant, deoarece introduce o nouă variabilă în considerarea pacienților în stadiile incipiente ale demenței Alzheimer, având potențialul de a prezice cine este mai probabil să înregistreze un declin mai rapid.
“Predicția precisă a progresiei este crucială din mai multe motive”, a explicat Aziz. “Împuternicește familiile să ia decizii informate privind planificarea îngrijirii, aranjamentele financiare și prioritizarea timpului de calitate petrecut împreună.”
Aziz a subliniat, de asemenea, că testul metabolic ar putea ajuta la personalizarea evaluării riscurilor și beneficiilor pentru fiecare pacient, asigurându-se că terapiile puternice, dar potențial riscante, sunt oferite celor care au cea mai mare nevoie de ele.
Aziz a dorit să vadă rezultatele acestui studiu validate în populații mai mari și a subliniat necesitatea unor studii de urmărire pe termen mai lung pentru a verifica dacă această putere predictivă se menține pe parcursul a cinci până la zece ani. De asemenea, a menționat interesul său pentru intervenții care vizează rezistența la insulină, cum ar fi modificările stilului de viață sau medicamentele precum metformina, pentru a verifica dacă acestea pot încetini progresia în rândul pacienților cu TyG ridicat.
Peter Gliebus, director al neurologiei cognitive și comportamentale, a declarat că studiul este fascinant și foarte aplicabil în practica clinică zilnică. „Perspectiva ca un marker simplu și rentabil, precum indicele TyG, să prezică progresia bolii Alzheimer este extrem de încurajatoare. Are potențialul de a umple un gol important între diagnostic și prognostic practic, care a fost un element lipsă în acest domeniu,” a spus Gliebus.
El a adăugat că identificarea pacienților cu risc mai mare de declin rapid permite personalizarea îngrijirii clinice și a strategiilor de cercetare, ajutând familiile să aibă așteptări mai clare și facilitând intervenții timpurii, potențial mai eficiente.
