Un nou test de sânge ar putea identifica boala celiacă fără a provoca simptome
Boala celiacă este legată de o reacție imună anormală a organismului la gluten. O cercetare recentă a descoperit că un test de sânge numit WBAIL-2 ar putea ajuta la diagnosticarea bolii celiace și chiar ar putea contribui la diagnosticul fără biopsie. Boala celiacă apare atunci când sistemul imunitar al unei persoane reacționează anormal la gluten. Îmbunătățirea metodelor de diagnosticare a bolii celiace este o preocupare continuă pentru experți.
Un studiu recent publicat în Gastroenterology a evaluat eficiența utilizării unui test de sânge care măsoară citokina interleukina-2 pentru a diagnostica boala celiacă. Rezultatele studiului au arătat că testul este foarte eficient pentru diagnosticarea bolii celiace, chiar și pentru persoanele care urmează o dietă fără gluten. Testul ar putea oferi o opțiune suplimentară pentru diagnosticarea bolii celiace, importantă prin faptul că nu ar necesita declanșarea simptomelor pentru a confirma boala.
Autorii studiului subliniază că, adesea, există întârzieri sau lipsuri în diagnosticarea bolii celiace, iar diagnosticarea de obicei implică consumul de gluten și biopsii ale intestinului subțire. Boala celiacă este asociată cu reacția unui grup de celule imune, T-cells specifice pentru gluten, CD4+. Pentru acest studiu, cercetătorii au dorit să determine dacă un test de sânge care măsoară interleukina-2 — o proteină produsă de anumite T-cells — ar putea ajuta la diagnosticarea precisă a bolii celiace.
Cercetarea a implicat un total de 181 de participanți adulți cu vârste între 18 și 75 de ani. Dintre aceștia, 88 aveau boala celiacă, iar ceilalți erau grupuri de control. Printre controale, 32 de participanți aveau o sensibilitate la gluten non-celiacă și erau pe o dietă fără gluten. Restul erau controale sănătoase, fără sensibilitate la gluten. Toți participanții au furnizat probe de sânge, iar cercetătorii au colectat date despre medicamente și istoricul medical.
Un subset de participanți, inclusiv controale sănătoase, participanți cu sensibilitate la gluten non-celiacă și pacienți cu boala celiacă tratată, au urmat o dietă fără gluten timp de patru săptămâni sau mai mult și apoi au consumat gluten pentru un „provocare cu gluten cu dozare unică”. Unii participanți cu boala celiacă tratată au efectuat, de asemenea, o provocare orală cu gluten care a durat 3 zile. Dacă participanții au fost supuși provocării orale cu gluten, au folosit diarii pentru a urmări simptomele. Cercetătorii au utilizat un test de sânge numit WBAIL-2, care măsoară eliberarea interleukinei-2 in vitro după adăugarea peptidelor de gluten.
În general, testul a confirmat eficient boala celiacă, cu concentrații mai mari și schimburi de fold de interleukin-2 în rândul participanților care aveau boala celiacă. Totuși, rezultatele au fost mai puțin sensibile pentru participanții cu un anumit genotip mai rar. Analiza rezultatelor a arătat, de asemenea, că testul WBAIL-2 a corelat cu vârsta și numărul de ani în care participanții au urmat o dietă fără gluten. Cercetătorii au testat, de asemenea, nivelurile serice de interleukin-2 ale participanților după ce au efectuat o provocare orală cu gluten. Nivelurile de interleukin-2 au fost mai mari pentru participanții cu boala celiacă după provocare.
Cercetătorii au constatat că aceste niveluri „corelează pozitiv cu rezultatele WBAIL-2”. Așadar, dacă nivelurile de interleukin-2 erau elevate într-un test, erau, de asemenea, elevate și în celălalt. De asemenea, au testat cum rezultatele WBAIL-2 se raportau la prezența celulelor T specifice pentru gluten, care erau mai mari în rândul participanților cu boala celiacă. Au descoperit că prezența acestor celule, precum și versiunile activate ale acestora, corela cu testul WBAIL-2.
Cercetătorii au constatat, de asemenea, că celulele T specifice pentru gluten, versiunile activate ale acestora și WBAIL-2 au crescut după ce participanții au efectuat o provocare cu gluten. Cu toate acestea, un participant a avut celule T CD4+ specifice pentru gluten mai scăzute și un test WBAIL-2 mai scăzut în ziua șase. Cercetătorii au examinat, de asemenea, participanții cu boala celiacă tratată și cum testele se raportau la simptomele lor după expunerea la gluten. Când vine vorba de celulele T specifice pentru gluten, frecvența lor a fost mai mare la participanții care au experimentat vărsături. Măsurarea interleukinei-2 serice după testul de toleranță la gluten a fost, de asemenea, crescută, la fel ca și nivelul WBAIL-2.
Rezultatele sugerează că testul WBAIL-2 poate ajuta la diagnosticarea bolii celiace, chiar și atunci când persoanele urmează deja o dietă fără gluten. Există unele limitări ale acestui studiu. De exemplu, a fost realizat într-o singură zonă, majoritatea participanților erau femei, iar criteriile stricte de includere au condus la o generalizare limitată. De asemenea, dimensiunile mici ale eșantionului pentru unele subgrupuri necesită mai multe cercetări, în special în aceste subgrupuri.
Cercetătorii nu au testat copii sau persoane care iau imunosupresoare, astfel că sunt necesare mai multe cercetări pentru a vedea cât de bine ar funcționa această metodă de testare în aceste populații. De asemenea, cercetătorii recunosc o „reproducibilitate netestată între laboratoare”. Mai multe cercetări sunt, prin urmare, necesare înainte ca testul WBAIL-2 să poată fi utilizat în mediul clinic. În plus, autorii nu au examinat cost-eficacitatea testului WBAIL-2 și cum ar putea acesta să se compare cu metodele actuale de diagnosticare a bolii celiace. De asemenea, testul nu a fost la fel de precis pentru unii participanți cu un genotip specific, ceea ce înseamnă că ar putea să nu funcționeze pentru toată lumea.
Cu toate acestea, numărul de participanți cu acest genotip a fost foarte mic în acest studiu, iar este posibil ca nivelul răspunsului de interleukin-2 al unor participanți cu acest genotip să nu fi fost detectabil de test. În general, sunt necesare mai multe cercetări privind acest subtip de indivizi și utilizarea acestui test. Se sugerează că examinarea WBAIL-2 și a interleukinei-2 serice după consumul de gluten ar putea permite persoanelor cu boala celiacă să nu fie nevoite să efectueze biopsii pentru a confirma diagnosticul. Autorii acestui studiu sugerează că testul WBAIL-2 ar putea deveni, de asemenea, un prim test în rândul persoanelor care urmează o dietă fără gluten și ar putea ajuta la prezicerea severității simptomelor.
