Skip to main content

Atenție la colagen: semnele herniei inghinale pe care nu trebuie să le neglijezi

O umflătură mică în zona inghinală, care apare la tuse sau în timpul ridicării greutăților și dispare când te întinzi, poate fi un semn al unei hernii inghinale. Mulți oameni își ignoră această problemă, deși cercetările recente arată că aceasta poate fi legată de o vulnerabilitate a țesutului conjunctiv, influențată de colagen.

Hernia inghinală apare atunci când grăsimea abdominală sau o porțiune de intestin pătrunde printr-o zonă slăbită a peretelui abdominal, în canalul inghinal. Aceasta este o afecțiune chirurgicală frecventă, cu peste 20 de milioane de intervenții efectuate anual la nivel mondial, conform ghidurilor internaționale HerniaSurge.

Unii oameni dezvoltă hernii inghinale, în timp ce alții nu, chiar dacă ridică greutăți sau depun efort fizic similar. Legătura dintre hernia inghinală și colagen este esențială. Colagenul este o proteină crucială pentru rezistența țesuturilor, iar în peretele abdominal, fibrele de colagen formează o rețea care trebuie să suporte presiunea din interiorul abdomenului.

O analiză științifică din 2025 sugerează că, în special în cazul herniilor inghinale directe, există modificări ale raportului între colagenul de tip I (rezistență mecanică) și colagenul de tip III (elasticitate și remodelare). Modificările enzimelor metaloproteinaze, care degradează și refac colagenul, pot provoca o vulnerabilitate a țesutului conjunctiv. Dr. Marina Dumitraș, medic primar în Chirurgie Generală, subliniază că, în multe cazuri, hernia inghinală apare pe fondul unei slăbiciuni structurale a peretelui abdominal, influențată de calitatea colagenului, predispoziția genetică și presiunea intraabdominală crescută.

Este important de menționat că modificările colagenului nu reprezintă o cauză unică pentru toate herniile și că particularitățile anatomice congenitale pot favoriza apariția acestora.

Varicele, hemoroizii și herniile pot avea mecanisme comune legate de țesutul conjunctiv și de presiunea asupra structurilor anatomice, dar prezența varicelor sau hemoroizilor nu indică automat o boală de colagen sau riscul de hernie inghinală.

Factorii de risc includ istoricul familial, vârsta, sexul masculin, anumite afecțiuni ale țesutului conjunctiv și creșterea repetată a presiunii intraabdominale. Deși predispoziția genetică nu poate fi schimbată, factori precum constipația cronică, tusea persistentă și menținerea unei greutăți sănătoase pot fi controlați pentru a reduce riscul de hernie inghinală.

În prezent, nu există dovezi convingătoare că suplimentele cu colagen previn herniile inghinale. Primele simptome includ o umflătură în regiunea inghinală, care poate extinde spre scrot, vizibilă în poziție verticală. Aceasta poate fi însoțită de senzații de presiune, greutate sau durere locală, mai ales după efort. Hernia poate fi reductibilă, adică proeminența revine spontan în abdomen sau printr-o manevră blândă.

Diagnosticul herniei inghinale se face prin examinare clinică, iar ecografia sau tomografia computerizată pot fi necesare pentru cazuri mai complexe.

Hernia nu se va închide de la sine prin exerciții sau tratamente conservatoare; singurul tratament care repară defectul anatomic este intervenția chirurgicală. O meta-analiză din 2024 a arătat că 70,6% dintre bărbații monitorizați cu hernii inghinale fără simptome au ajuns la operație în decurs de zece ani, majoritatea din cauza agravării durerii.

Este esențial să se facă distincția între hernia reductibilă, hernia încarcerată și cea strangulată. Dacă apar simptome precum durere bruscă, umflătură tare, greață sau modificări ale culorii pielii, se recomandă consultația imediată.

Există două tipuri principale de intervenții chirurgicale pentru herniile inghinale: chirurgia deschisă și chirurgia minim invazivă. Tehnicile laparoscopice permit o recuperare mai rapidă și un risc mai mic de durere cronică postoperatorie. Decizia privind tehnica chirurgicală se ia în funcție de dimensiunea defectului și starea generală a pacientului.

Recuperarea postoperatorie este variabilă, iar mobilizarea ușoară este încurajată. Orice umflătură inghinală merită evaluată, chiar dacă nu doare, pentru a permite o decizie informată privind monitorizarea sau intervenția chirurgicală.