Ce reminiscențe au cei aduși înapoi la viață? Un specialist ATI dezvăluie cele mai comune trăiri ale pacienților
Experiențele din apropierea morții continuă să fascineze atât cercetătorii, cât și publicul larg. Deși nu există dovezi că acestea reflectă ceea ce se întâmplă după moarte, unii pacienți resuscitați după stop cardiac relatează amintiri surprinzător de similare.
Medicul ATI Sam Parnia, profesor asociat la NYU Langone Health, a declarat că unii supraviețuitori ai stopului cardiac descriu o stare de conștiență chiar și în perioada în care inima nu mai bătea. Printre cele mai comune experiențe relatate de aceștia se numără:
1. Au auzit vocile echipei medicale – Unii pacienți își amintesc fragmente din conversațiile medicilor și asistentelor care încercau să îi resusciteze, ceea ce a determinat cercetătorii să studieze mai atent activitatea cerebrală din timpul stopului cardiac.
2. Și-au revăzut viața – Mulți supraviețuitori spun că au avut impresia că întreaga lor viață s-a derulat rapid în fața ochilor, descriind această experiență ca pe o analiză a propriilor acțiuni și a influenței acestora asupra celor din jur.
3. Au simțit că sunt resuscitați – Unele persoane au declarat că erau conștiente de manevrele de resuscitare, deși nu puteau comunica.
4. Au avut impresia că se îndreaptă spre un loc familiar – Mai mulți pacienți au descris senzația că mergeau spre un loc liniștit sau familiar, pe care l-au asociat cu sentimentul de „acasă”.
5. Au perceput ce se întâmpla în jurul lor – Unii supraviețuitori au afirmat că au fost conștienți de activitatea din salonul de terapie intensivă și de ceea ce făcea personalul medical în timpul resuscitării; însă, nu toate aceste relatări au putut fi confirmate obiectiv.
Studiile realizate până în prezent sugerează că un număr redus dintre persoanele resuscitate își amintesc astfel de experiențe. De exemplu, într-un studiu prezentat la American Heart Association, cercetătorii au analizat 567 de pacienți resuscitați după stop cardiac, dintre care aproximativ 10% au supraviețuit, iar doar o parte dintre aceștia au raportat amintiri din perioada în care erau în moarte clinică. Specialiștii subliniază că aceste experiențe nu reprezintă o dovadă a existenței vieții după moarte, iar mecanismele neurologice care le produc nu sunt pe deplin înțelese. Pentru mai multe detalii, accesați analizamea.ro.
